Sfârşitul lumii

Archive for November, 2009

Sfarsitul lumii este un subiect care se afla pe buzele multora de multa vreme si care va continua sa se gaseasca printre hobyurile multora. Un subiect care starneste un asemenea interes, nu putea trece neobservat pe langa scenaristii si regizorii de film. Sfarsitul lumii a fost sursa de insipiratie pentru multi dintre acestia si a dat nastere unor filme mai mult sau mai putin reusite care incearca sa-si imagineze sfarsitul.

Unele dintre acestea sunt :

28 days later
Dawn of the dead
12 monkeys
I am legend
The mist
Armageddon

Bineinteles ca acestea sunt doar cateva din “teancul” de filme care se refera la distrugerea civilizatiei pe pamant. Si bineinteles ca si de acum in colo se vor mai face multe astfel de filme, intrucat sunt multi admiratori ai genului, chiar daca unii dintre ei nu cred ca sfarsitul va veni vreodata.

Ultimul film legat de acest subiect este “2012“, care arata ca autoritatile sunt total nepregatite sa infrunte ceea ce mayasii prevesteau de acum cateva mii de ani. Filmul a fost lansat in USA si a facut audiente record. Incepand cu 13.11 filmul ruleaza si la cinematografele din tara.

Despre ce este vorba in film?

2012 ar trebui sa fie un an ori al transformării spirituale mareţe, ori al apocalipsei. Calendarul mayaş pretinde că va fi un timp în care existenţa pământului va fi întoarsă cu susul in jos.

Nostradamus a prevestit ciocnirea unei comete imense de Pământ în 2012, iar sfântul catolic Malahie a prevestit că în acelaşi an ultimul Papă va sosi, vestitor al Zilei Judecăţii.

Avertizat de aceste previziuni, un cercetător deschide un portal într-un univers paralel şi îşi contactează replica de acolo pentru a preîntâmpina Apocalipsa.

Daca e sa privim problema in plan fizic, material, stiintific, ajungem la concluzia: totul e o minciuna, sunt doar zvonuri lansate de cine stie cine…dar ma intreb care e scopul? De ce ar dori cineva sa bage in sperieti intreaga omenire? La ce ii foloseste? ( un raspuns ar fi conspiratia guvernelor, dar unde e logica?) Stim foarte bine ca pentru stapanirea lumii s-a aplicat intotdeauna principiul “divide et impera” si distrugerea valorilor spirituale. Acest “zvon” face exact opusul. Actioneaza ca un catalizator care unifica spiritual. Oamenii incep sa se gandeasca la bunatate, iubire, generozitate…in fine, toate valorile pozitiv universale.

Daca e s-o gandim pe plan psihologic, tendinta naturala a oamenilor de a crede in sfarsitul lumii e generata de FRICA…frica de moarte, de necunoscut si atunci inventeaza “divinitatea” de unde decurg toate miturile si religiile popoarelor. Cu toate astea discrepanta apare in non-diversitatea credintelor. Au forme de exprimare diferite, dar pana la urma vorbesc despre acelasi lucru. Iar sfarsitul lumii e zugravit cam la fel. De unde le vine la toti conceptia apocaliptica cam in aceiasi termeni? Inseamna ca traim intr-o paranoia generalizata?

Daca privim lucrurile in plan spiritual, al cosmogoniei descrise si sustinute de marii initiati ai antichitatii, inclusiv de profetii vremurilor respective, deja totul capata sens. Eh, da! Vezi logica, clar si de netagaduit!

AM sa o citez pe Odette, pentru ca ea a reusit sa exprime mult mai bine explicatia decat as putea eu:

Orice sistem viu evolueaza pe o spirala, chiar daca, datorita vederii noastre limitate punctul terminus la noi e, sau poate fi echivalent cu moartea, fiindca nu vedem interdimensional. Insa daca te duci putin la fizica cuantica, ai sa vezi ca nu exista moarte, asa cum o livreaza, gata conditionata si organizata, cultele religioase ale lumii si prejudecatile noastre create de istoria culturala a umanitatii, exista doar o trecere dintr-un plan in altul temporal, spatial, sau de care o mai fi si noi nu ni le putem reprezentainca fiindca mintea nu-si poate imagina decit ceea ce poate compara oarecumva. Daca nu cumva in permanenta traim pe mai multe planuri simultan, dar nu suntem constienti decit de unul. In definitiv, care o fi diferenta intre noi si particulele elementare din nucleu, a caror comportare “ciudate” au creat conceptul de antimaterie?

In aceeasi idee as adauga ca limitarea rationala si senzoriala specifica omului, nu ne permite sa concepem timpul asa cum este el: multidimensional, ci linear. Conform teoriei mistice, spirituale impartirea timpului pe care au conceput-o civilizatiile pamantene nu se poate aplica la timpul cosmic pentru ca nu e de aceeasi natura.

In acest sens, pentru mine a fost o revelatie cosmogonia lui Pitagora . De ce spun revelatie?
Pai, de cand ne stim stiinta si religia s-au batut cap in cap. Fiecare isi sustine punctul de vedere cu ardoare, dar nu incearca sa vada punctele commune, sinteza care se poate produce intre ele, o unificare salvatoare care ar schimba peisajul in ansamblu, ar schimba covarsitor conceptiile noastre despre viata si lume, “the big picture” cum zic americanii.

Cosmogonia lui Pitagora exact asta face. Imbina cele doua viziuni matematica vazuta prin ochii spirituali, cosmici si universul vazut matematic. In felul asta totul capata sens. Astfel stim cine suntem noi, cine ne-a creat, de ce ne-a creat, care este scopul nostru atat la nivel global cat si individual, care este locul nostru in giganticul proces al universului. Privind din perspectiva asta, gasim raspuns la orice intrebare, la orice enigma. Asta a fost revelatia mea! Parca mi s-au deschis ochii pentru prima oara si am putut sa vad planul divin in toata maretia lui. In contextul asta, timpul asa cum il percepem noi oamenii isi pierde valoarea. Anul 2012 nu are decat o semnificatie simbolica, spirituala si nu una fizica, iar calculul anevoios facut de virrus nu demonstreaza nimic.

Asa cum spunea si Odette,

ascensiunea si transformarile se petrec deja – uita-te la dinamica umanitatii in ultimile 5-6 decade. Ele stau in firea lucrurilor. Doar ca au o dinamica din ce in ce mai alerta, deoarece ne apropiem de virf.

Deci nu e un process care se realizeaza brusc, ci a avut loc de la inceputuri, iar acum se apropie de un punct final al ciclului si trecerea pe un alt plan. Ca momentul zero se va petrece in 2012, n-avem de unde sa stim!

Multi dintre noi isi pun tot felul de intrebari de sosirea sfarsitului lumii. Vom sti din timp ca sfarsitul se apropie? Cum vom recunoaste acest sfarsit al lumii? Care sunt semnele vremurilor de la sfarsitul lumii?

Raspuns: Matei 24:5-8 ne ofera informatii importante care ne ajuta sa discernem ceea ce se va intampla in vremurile sfarsitului lumii: “Fiindca vor veni multi in Numele Meu, si vor zice: ‘Eu sunt Hristosul! Ii vor insela pe multi. Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie: vedeti sa nu va inspaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample. Dar sfarsitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; si, pe alocuri, vor fi cutremure de pamant, foamete si ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor.

Cresterea numarului de falsi mesia, inmultirea razboaielor, foametei, plagilor si dezastrelor naturale “ acesea sunt “semnele vremurilor de sfarsit. Chiar si in acest pasaj, iata, primim un avertisment. Nu trebuie sa fim amagiti (Matei 24:4), intrucat aceste lucruri sunt doar inceputul durerilor (Matei 24:8), sfarsitul urmand sa se intample mai tarziu (Matei 24:6).

Multe persoane interpreteaza aceasta prin aceea ca fiecare cutremur de pamant, fiecare criza politica si fiecare atac asupra poporului Israel reprezinta semne sigure ca sfarsitul lumii este foarte aproape. Cu toate ca intr-adevar astfel de evenimente fac parte din categoria semnelor sfarsitului lumii, totusi ele nu sunt in mod necesar semne ca sfarsitul lumii a si venit.

Apostolul Pavel a avertizat asupra faptului ca zilele de pe urma se vor caracteriza printr-o crestere marcanta a invataturilor false: “Dar Duhul spune lamurit ca, in vremile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor (1 Timotei 4:1). Ultimele zile ale pamantului sunt descrise ca “vremuri periculoase datorita cresterii caracterului pacatos si plin de rautate al oamenilor si datorita faptului ca oamenii se vor impotrivi in mod vadit adevarului biblic (2 Timotei 3:1-9; cititi de asemenea 2 Tesaloniceni 2:3).

Alte semne posibile includ reconstructia unui templu de inchinare evreiesc in Ierusalim, cresterea ostilitatii impotriva Israelului precum si orientarea lumii catre o singura guvernare, mondiala.

Cel mai important semn al sfarsitului lumii este, totusi, poporul Israel. In 1948, Israel a fost recunoscut ca stat suveran pentru prima oara in istorie dupa anul 70 d. Hr. Dumnezeu ii promisese lui Avraam ca urmasii lui vor avea Canaanul ca tara unde vor locui pentru totdeauna (Geneza 17:8), iar Ezechiel a profetit restaurarea fizica si spirituala a poporului Israel (Ezechiel 37). Ţinand cont de faptul ca Israel este o natiune recunoscuta cu un teritoriu propriu, acest lucru devine foarte important in lumina profetiei cu privire la sfarsitul lumii, intrucat din punct de vedere escatologic Israel este un element marcant (Daniel 10:14; 11:41; Apocalipsa 11:8 .

Cu aceste semne ale sfarsitului lumii, putem discerne in ceea ce priveste evenimentele care vor avea loc la sfarsitul lumii. Totusi, nu trebuie sa interpretam orice eveniment singular ca indicatie clara asupra sosirii imediate a sfarsitului lumii. Dumnezeu ne-a oferit suficiente informatii astfel incat sa fim pregatiti pentru sfarsitul lumii, dar si suficient de limitate pentru a nu deveni aroganti.

Doua cutremure cu o magnitudine inspaimântatoare – peste 9 pe scara Richter, echivalentul a câteva sute de bombe comparabile cu cea de la Hiroshima care explodeaza in subsol simultan – in succesiune rapida, sunt suficiente pentru a readuce omenirea la stadiul de conditie umana de pe o planeta care pune in joc energii si durate nemasurat mai mari decât cele omenesti.

În acelasi timp, il va face pe om sa tremure de teama unui sfârsit al lumii ce pare de acum apropiat.

In ultimii o mie de ani seismele au ucis 8 milioane de persoane si totul da de inteles ca lucrurile ar putea sa mearga mai rau in viitorul apropiat, pe o Terra mai populata tocmai in regiunile expuse riscului.

Cutremurul este catastrofa prin excelenta, iar din punct de vedere etimologic reprezinta ravasirea completa a existentei, pornind de la casele distruse sau valurile gigantice care in anumite regiuni ale lumii par sa nu lipseasca niciodata.

Ce poate fi mai rau decât sa iti fuga pamântul de sub picioare, decât sa se clatine punctele de reper sau decât succesiunea undelor ca si cum ar fi ghidate de o mâna invizibila ce a conceput un mecanism pervers?

Urmari ale cutremurelor:

• Distrugerea ÅŸi avarierea construcÅ£iilor civile ÅŸi industriale, instalaÅ£iilor, reÅ£elelor de apă, gaze, electrice, telecomunicaÅ£ii, canalizare;
• Distrugerea barajelor hidrotehnice, blocarea cursurilor de apă;
  Apariţia incendiilor şi exploziilor;
• Degradarea factorilor de mediu, epidemii;
• Alunecări, prăbuÅŸiri de teren, avalanÅŸe;
• PerturbaÅ£ii atmosferice (nori de praf, furtuni, cicloani);
• Formarea unor valuri maritime care pot acÅ£iona distructiv în zona de coastă ÅŸi în porturi

Cutremure care ar putea duce la sfarsitul lumii:

Magnitudine 9 : Super-cutremur. Foarte rar. Distruge tot sau aproape tot atât în zona epicentrului cât şi într-o arie de mii de km² în jurul acestuia.

Magnitudine 10 : Inimaginabil. Până acum nu s-a înregistrat această magnitudine. Maximul înregistrat a fost 9.5.

Dupa ce isteria apocalipsei in 2000 a trecut, lumea a inceput sa fie tot mai ingrozita de spectrul anului 2012, prezentat in celebrul calendar Maya ca an terminus al omenirii. S-au nascut zeci de teorii ce dezvolta aceasta idee, cautand cauzele concrete ce ar putea determina sfarsitul lumii in anul 2012, de la inversarea polilor sau ciocnirea planetei Nibiru cu Pamantul si pana la eruptia unui supervulcan. In acest context, s-a realizat un top al celor mai circulate teorii cu privire la sfarsitul lumii.

Primul in top se afla insusi calendarul Maya, care are o durata completa de circa 26.000 de ani si se termina in 21 decembrie 2012. Reprezentantii civilizatiei Maya, renumiti pentru avansatele lor cunostiinte in materie de astronomie dar si pentru orasele pe care le-au ridicat in Mexico si in America Centrala, nu au lasat insa in urma niciun fel de profetii cu privire la modul in care se va termina acest ciclu.

O alta teorie extrem de cunoscuta este cea a Planetei X sau Nibiru. Potrivit adeptilor acestei teorii, in preajma datei de 21 decembrie 2012, acest pseudo-corp ar trebui sa-si faca intr-un fel sau altul aparitia in sistemul nostru solar. Unii sunt de parere ca se va ciocni cu Pamantul, iar altii cred ca doar trecerea sa va descentra echilibrul newtonian suficient de mult pentru a duce la sfarsitul civilizatiei umane.

O alta teorie la moda cu privire la sfarsitul lumii este Alinierea Galactica. Mai precis, este vorba de parcurgerea sistemului solar a planului ecuatorial galactic, rezultand astfel alinierea Soarelui cu Pamantul si centrul Galaxiei. Intr-adevar, sistemul nostru solar trece regulat prin planul ecuatorial al galaxiei. Aceasta trecere, care dureaza circa 36 de ani, a inceput in 1978 si se va termina in 2017. Totusi, trecerea exacta s-a facut deja in data de 7 mai 1998.

O teorie extrem de populara este si aceea potrivit careia sfarsitul lumii ar putea fi cauzat de inversarea polilor. Axa de rotatie a Pamantului nu a fost intotdeauna cea de astazi si nici nu va ramane mereu aceeasi, ea putand sa produca la un moment dat o schimbare fizica a polilor planetei. Cel mai important sustinator al acestei teorii a fost Charles Hapgood. Acesta a afirmat ca acumularile de gheata la unul dintre poli ar pute destabiliza axa de rotatie a Pamantului, modificare ce putea dura si 5000 de ani.

Nici Maximul Solar nu este o ipoteză de ignorat. Potrivit specialistilor din domeniu, urmatorul ciclu solar ar putea inregistra un maxim de activitate chiar in perioada 2011 – 2012, iar acest maxim solar ar putea fi cel mai puternic din ultimii 400 de ani.

O alta teorie privind sfarsitul lumii sustine ca acesta ar putea fi cauzat de ramasitele unei galaxii. Pana de curand, se credea ca galaxia Pitica Sagetator este cea mai apropiata galaxie de Calea Lactee, aflandu-se la o distanta de numai 70000 de ani lumina de aceasta. Studii recente au aratat ca mica galaxie a fost devorata treptat de catre Calea Lactee si s-ar afla acum la sfarsitul vietii. Adeptii sfarsitului lumii in 2012 cred ca sistemul nostru solar va fi vizitat de ramasite ale acestei galaxii.

O alta catastrofa care, potrivit unora, ar putea sa conduca la sfarsitul lumii, este eruptia unui supervulcan, eveniment “prezis” tot pentru fatala data de 21 decembrie 2012.

Un alt eveniment, de aceasta data galactic, care ar putea conduce la sfarsitul lumii, este o emisie puternica de radiatii gama, care ar distruge stratul de ozon, producand o exctinctie in masa. Oamenii de stiinta banuiesc ca o asemenea expunere la o explozie de radiatii gama s-a produs deja in urmă cu 450 milioane ani.

La aproape doua mii de ani de la descoperirea avuta de Sfantul Ioan Teologul in insula Patmos, Cartea Apocalipsei isi descifreaza acum, incetul cu incetul, tainele.

Cuvantul Apocalipsa, de origine greceasca, defineste descoperirea sau revelatia avuta de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in Insula Patmos, in jurul anului 95. Apocalipsa este ultima carte a Noului Testament si a fost adresata celor 7 Biserici din Asia Mica.

Daca studiem perioada in care Sfantul Ioan a scris cartea, vom afla ca a fost una deosebita si, in acelasi timp, grea atat pentru oamenii acelor vremuri, cat mai ales pentru crestini, asupra carora s-au dezlantuit nenumarate persecutii. Cartea denunta “imperiile acestei lumi care fac razboi sfintilor” (Apocalipsa 13,7).

Cartea fiind scrisa chiar in valtoarea acelor vremuri, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan recurge la multe simboluri, figuri si cifre a caror interpretare nu este deloc simpla, putand fi interpretata doar in ansamblu. Era de catre contemporani usor citind printre randuri sa-i descopere pe cei ce semanau moarte si intuneric in lume.

Fiind o carte profetica, stilul alegoric si metaforic inunda, aratand lupta Bisericii cu fortele intunericului si triumful ei final prin Hristos, Arhitectul si Mielul. Apocalipsa se arata a fi o recapitulare a istoriei mantuirii si proroceste o serie de rasturnari si innoiri cu caracter istoric si cosmic.

De pilda, lumea creata la inceput va fi inlocuita cu o noua creatie cand va fi “un cer nou si un pamant nou” (Apocalipsa 21,1). Desigur ca in decursul vremurilor teologii au fost preocupati cu interpretarile, mai ales cronologice, ale implinirii acestor profetii, toate acestea neputand fi facute separat de Evanghelii si de toate celelalte carti inspirate ale Noului Testament.

In acest sens, punctul comun referitor la vremurile din urma atat in Evanghelie, cat si in cartile Noului Testament si, implicit, al Apocalipsei este iminenta implinirii lor. Cand se vor intampla toate acestea a fost, este si va ramane o problema de timp al implinirii si care in decursul vremurilor a dat multa bataie de cap teologilor si nu numai lor.

Biserica a admis Apocalipsa intre cartile canonului Biblic, dar a respins totusi interpretarea acestuia ca baza pentru calcule cronologice despre sfarsitul lumii si veacul eshatologic.

Despre semnele Apocalipsei amintim: “un semn mare aratat din cer, o femeie invesmantata cu soarele si luna, purtand pe cap cununa cu 12 stele, simbol al Bisericii” (Apocalipsa 12,1); si un alt semn mare si minunat: 7 ingeri cu 7 pedepse ale maniei lui Dumnezeu asupra lumii (Apocalipsa 15, 1) si, in sfarsit, semnul fiarei rosii, Lucifer, cazut din cer, care a tras dupa el a treia parte din stele (ingeri) (Apocalipsa 12, 3) si semnul fiarei (Apocalipsa 13, 17).

Dintre semnele premergatoare mai intalnim: se vorbeste despre razboaie si zvonuri despre razboaie, cand se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie; si va fi foamete, ciuma si cutremure pe alocurea. Dupa aceasta se spune “dar nu este inca sfarsitul“ (Matei 24, 6). Read the rest of this entry »

In revista “Science”, o echipa de cercetatori americani, specializati in stiintele pamantului, de la universitatile Boulder (Colorado), Los Angeles (California), Baltimore (Maryland) si Rutgers (Nouveau-Brunswick, Canada) au calculat efectul unor eventuale “miniconflicte nucleare”. S-a luat in calcul, ipotetic, un schimb de rachete incarcate cu ogive intre puteri regionale. S-a imaginat un caz considerat “realist”: o suta de arme nucleare de circa 15 kilotone fiecare.

“Altfel spus, bombe mici fata de superbombele care dorm in arsenalele rusesti si americane. Åži numai 0,3% din totalul de arsenal nuclear”, noteaza “Science”. Bilantul minim al unui astfel de conflict nuclear, considerat “mic”, ar fi: milioane de morti in cateva ore si un dezastru pentru mediu, care ar dauna intregii productii agricole mondiale. Un studiu similar a mai fost facut in anii ’80, in contextul unei mari tensiuni est-vest, cand arsenalele nucleare ale celor doi giganti, URSS si SUA, ajunsesera la varf. La acea vreme, cercetatori americani si sovietici, sub impulsul astrofizicianului Carl Sagan, au aratat absurditatea unei curse nebune pentru puterea nucleara.

Milioane de morti, in cateva ore

In afara marilor distrugeri din doua tari aflate in conflict si sutele de milioane de morti, ar exista consecinte planetare ce ar duce la o lunga “iarna nucleara“. Private de energie solara, culturile si flora salbatica ar fi periclitate, provocand o foamete generalizata pe intreg globul si sfarsitul civilizatiei.

Consecinte catastrofale

Astazi, arsenalele rusesti si americane, in pofida distrugerii vectorilor nucleari si dezafectarea a mii de arme, raman capabile sa provoace o iarna nucleara, daca ar fi utilizate in totalitate. Dar in cazul unui “mic conflict nuclear”? Problema este sensibila, fiindca exista tari dotate cu arma nucleara, cum ar fi India, Pakistan, China, sau susceptibile de a se echipa nuclear, precum Iranul.

“Ce s-ar intampla daca o tara precum China ar ataca India, sau Japonia, Argentina, Brazilia, ori Franta ar lovi Rusia…? Ipoteze mai mult sau mai putine realiste”, scrie “Science”. Studiile elaborate pe computer arata consecinte dezastruoase, cu milioane de morti. “Minirazboaiele nucleare” ar ucide la fel de multi oameni cat un razboi mondial. Degradarea agriculturii pe mapamond ar fi inevitabila.

Undeva la inceputul secolului 20, 2 comete vizibile cu ochiul liber se indreptau spre pamant amenintator. Una era numita C1910A1, fiind si cea mai luminoasa cometa vizibila in secolul 20. Pe 17 ianuarie 1910 aceasta a trecut foarte aproape de Pamant (0,129 unitati astronomice ) si a provocat multa panica in randul populatiei.

Este insa oare iminenta ciocnirea Pamantului cu un asteroid, cometa sau orice alt corp ceresc? Cate din aceste obiecte reprezinta un pericol pentru noi?

In trecutul planetei noastre au existat numeroase evenimente de acest gen, fiind serios bombardata de meteoriti, si se pare ca nu a scapat nici de impactul cu un asteroid de marime medie, care a cazut acum circa 65 milioane de ani in Golful Mexic, facand sa dispara de pe Pamant marile reptile si eliberand nisa ecologica pentru mamifere.

In acest sens nu este exclus faptul ca noi oamenii sa ne datoram existenta respectivului impact.

De fapt n-a fost continent in care sa nu fi cazut meteoriti. In Franta, pe 26 aprilie 1803, a fost semnalata o grindina de piatra ce s-a intins pe o arie care se putea traversa in 30 de ore. Aceasta ploaie meteorica este probabil urmarea tot a dezintegrarii unui meteorit in atmosfera.

Cratere de diferite dimensiuni au fost descoperite in Arizona, in Desertul Arabiei, in Oregon, in Texas, in Australia. Unii dintre meteoriti ce se apropie de planeta noastra pierd suficienta viteza in contact cu atmosfera si alunecand prin ea, raman pe orbita circumterestra.

Pentru planeta noastra, meteoritii nu reprezinta decat un pericol local, in cazul in care ajung pe sol, dar raman asteroizii si cometele care sunt o adevarata amenintare pentru existenta noastra.

Instabilitatea orbitelor asteroizilor si a cometelor face ca aceste corpuri cosmice sa reprezinte un pericol permanent pentru planeta noastra fiind posibil ca oricand sa aiba loc un impact cu unul dintre ele.

Rezultatul ciocnirii Pamantului cu un asteroid de mari dimensiuni sau o cometa ar fi dezastruos. Astfel, daca ar cadea intr-unul dintre oceane, valurile provocate de impact s-ar inalta la cativa kilometri si ar acoperii uscatul aproape in intregime.

Caderea pe uscat ar provoca dizlocarea blocurilor continentale, seism cu magnitudine de implozie, urmat de reactivarea generala a vulcanilor si ridicare ain atmosfera a unui nor de praf urias care ar obtura lumina soarelui zeci de ani.

Urmare al acestui cataclism cosmic ar fi disparitia vegetatiei si a fiintelor vii de pe planeta, existand foarte putine sanse ca viata sa revina cat de cat la normal. Chiar daca o asemena coliziune ar fi depistata cu mult inainte de a se petrece, in momentul d efata nu s-ar putea face nimic pentru a o evita, tehnologia actuala posedand doar arme cu care ar putea fi nimicit Pamantul dar inutilizabile impotriva unui asemenea eveniment final.

“Pamantul este in pericol de a fi atacat de extraterestri“, avertizeaza mai multi oameni de stiinta, care critica initiativa NASA de a trimite melodii in spatiu pentru a semnala prezenta oamenilor in Univers.

Cei care nu vad cu ochi buni lansarea catre Steaua Nordului, situata la 431 de ani lumina de Pamant, a unui cantec apartinand formatiei Beatles, spun ca acest gest ar putea atrage atentia unor extrateresti mai putini prietenosi decat celebrul personaj de film ET.

“Inainte de a trimite in spatiu, chiar si mesaje simbolice, este nevoie sa redeschidem discutia despre potentialele riscuri”, a declarat pentru revista “New Scientist” dr. Douglas Vakoch, din cadrul institutului SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence). “Cred ca este foarte important sa stabilim ce dorim sa le spunem altor fiinte inteligente despre noi”, a completat el.

Vreme de peste 20 de ani, cautatorii vietii extraterestre au utilizat telescoape speciale pentru a identifica eventualele mesaje radio trimise de extraterestri, dar au ajuns la concluzia ca aceasta metoda nu este suficienta pentru depistarea altor locuitori ai Universului. Au hotarat in cele din urma sa lanseze asa numitele semnale prietenoase catre cele mai apropiate stele.

Parerile sunt insa impartite, alti specialisti criticand lipsa de initiativa a SETI care asteapta ca extraterestrii sa faca primul pas. “Marea greseala a celor de la SETI este lipsa de actiune. Toata lumea sta si asteapta si nimeni nu face nimic”, a declarat pentru “New Scientist” dr Richard Gott, astrofizician la Universitatea Princeton. Un grup de oameni de stiinta a solicitat deja SETI sa lanseze in spatiu semnale care sa dezvaluie prezenta fiintelor inteligente pe Pamant.

La randul sau, profesorul Barrie Jones, de la Universitatea Open, a declarat ca pana in prezent a existat un “embargo neoficial” in ceea ce priveste informarea eventualelor specii neprietenoase despre prezenta oamenilor in Univers. “Consecintele ar putea fi enorme si s-ar putea ajunge chiar la sfarsitul vietii pe Pamant“, a precizat specialistul.

“Daca analizezi istoria colonizarii pe Pamant, observi ca este vorba despre un proces cumplit de sangeros. Daca extraterestrii poseda tehnologia necesara interceptarii noastre si traversarii Universului pana la noi, nu va exista nici un dubiu ca sunt fiinte incomparabil mai avansate decat noi“, spune dr. Vakoch. “Foarte dragut din partea noastra ca le-am trimis o adevarata enciclopedie despre noi, dar acest gest ar putea schimba si scurta viitorul”, a mai precizat cercetatorul.

Mesaje mai vechi

Totusi, omenirea si-a semnalat deja prezenta si pozitia in sistemul solar si a transmis informatii, cu ocazia programelor spatiale ale NASA Voyager si Pioneer, dar si in cadrul unui mesaj difuzat de la Observatorul Arecibo, in 1974.

Alti astrofizicieni subliniaza faptul ca umanitatea a transmis “mesaje publicitare” catre stelele vecine inca de la prima transmisiune radio din anii ’20. De atunci, acele prime transmisiuni trebuie sa fi parcurs deja 90 de ani lumina. Undele radio, ca si alte forme de radiatie electromagnetica, se propaga cu viteza luminii, 300.000 km/secunda.

Aceasta inseamna ca unei transmisiuni radio ii ia patru ani sa ajunga la cea mai apropiata stea, Alpha Proxima. Acesti din urma specialisti sunt convinsi ca “primul contact” va fi mai degraba unul prietenos, in genul celui surprins de celebra pelicula a lui Steven Spielberg, ET.