Sfârşitul lumii

La aproape doua mii de ani de la descoperirea avuta de Sfantul Ioan Teologul in insula Patmos, Cartea Apocalipsei isi descifreaza acum, incetul cu incetul, tainele.

Cuvantul Apocalipsa, de origine greceasca, defineste descoperirea sau revelatia avuta de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in Insula Patmos, in jurul anului 95. Apocalipsa este ultima carte a Noului Testament si a fost adresata celor 7 Biserici din Asia Mica.

Daca studiem perioada in care Sfantul Ioan a scris cartea, vom afla ca a fost una deosebita si, in acelasi timp, grea atat pentru oamenii acelor vremuri, cat mai ales pentru crestini, asupra carora s-au dezlantuit nenumarate persecutii. Cartea denunta “imperiile acestei lumi care fac razboi sfintilor” (Apocalipsa 13,7).

Cartea fiind scrisa chiar in valtoarea acelor vremuri, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan recurge la multe simboluri, figuri si cifre a caror interpretare nu este deloc simpla, putand fi interpretata doar in ansamblu. Era de catre contemporani usor citind printre randuri sa-i descopere pe cei ce semanau moarte si intuneric in lume.

Fiind o carte profetica, stilul alegoric si metaforic inunda, aratand lupta Bisericii cu fortele intunericului si triumful ei final prin Hristos, Arhitectul si Mielul. Apocalipsa se arata a fi o recapitulare a istoriei mantuirii si proroceste o serie de rasturnari si innoiri cu caracter istoric si cosmic.

De pilda, lumea creata la inceput va fi inlocuita cu o noua creatie cand va fi “un cer nou si un pamant nou” (Apocalipsa 21,1). Desigur ca in decursul vremurilor teologii au fost preocupati cu interpretarile, mai ales cronologice, ale implinirii acestor profetii, toate acestea neputand fi facute separat de Evanghelii si de toate celelalte carti inspirate ale Noului Testament.

In acest sens, punctul comun referitor la vremurile din urma atat in Evanghelie, cat si in cartile Noului Testament si, implicit, al Apocalipsei este iminenta implinirii lor. Cand se vor intampla toate acestea a fost, este si va ramane o problema de timp al implinirii si care in decursul vremurilor a dat multa bataie de cap teologilor si nu numai lor.

Biserica a admis Apocalipsa intre cartile canonului Biblic, dar a respins totusi interpretarea acestuia ca baza pentru calcule cronologice despre sfarsitul lumii si veacul eshatologic.

Despre semnele Apocalipsei amintim: “un semn mare aratat din cer, o femeie invesmantata cu soarele si luna, purtand pe cap cununa cu 12 stele, simbol al Bisericii” (Apocalipsa 12,1); si un alt semn mare si minunat: 7 ingeri cu 7 pedepse ale maniei lui Dumnezeu asupra lumii (Apocalipsa 15, 1) si, in sfarsit, semnul fiarei rosii, Lucifer, cazut din cer, care a tras dupa el a treia parte din stele (ingeri) (Apocalipsa 12, 3) si semnul fiarei (Apocalipsa 13, 17).

Dintre semnele premergatoare mai intalnim: se vorbeste despre razboaie si zvonuri despre razboaie, cand se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie; si va fi foamete, ciuma si cutremure pe alocurea. Dupa aceasta se spune “dar nu este inca sfarsitul“ (Matei 24, 6).

Intre marile semne premergatoare Parusiei, deosebit de cele amintite, mentionam pe cele mai importante:

1) Propovaduirea Evangheliei la toate neamurile pamantului (Matei 24, 14)
2) Un alt semn important va fi convertirea la Hristos a poporului lui Israel, a carui convertire va fi “ca o inviere din morti” (Romani 11, 15, 26)
3) Un alt mare semn va fi caderea multora din credinta, apostazia, “caci Ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii – antihristul” (II Tesaloniceni 2, 3-4).

Dar dupa “catava vreme” (Apocalipsa 20, 3, 7) de razvratire si ridicarea tuturor imparatilor pamantului “la razboiul zilei celei mari a lui Dumnezeu” (Apocalipsa 16, 14), antihristul va fi ucis de Hristos cu “suflarea gurii Sale. Si-l va nimici cu stralucirea venirii sale” (II Tesaloniceni 2, sau “cu sabia cuvantului sau” (Apocalipsa 2, 16).

Pe cer, in final, va aparea semnul Fiului Domnului, iar la trambita arhanghelului cosmosul si lumea actuala se vor schimba, innoindu-se cu invierea mortilor si transfigurarea celor vii, care-L vor intampina pe Domnul in vazduh.